Imi amintesc si acum cand am intrat pentru prima data in clasa inainte de a incepe ora .Era in banca si citea o lectie la istorie , iar cand si-a ridicat privirea m-a lovit cu un zambet cald si plin de culoare.Ma intreaba ce fac , iar eu , la inceput din politete ii raspund la salut , nestiind ca aceasta conversatie are sa fie startul unei prietenii extraordinare.
Povestea se contiunua la cafea in curtea scolii , acesta fiind locul unde am inceput sa povestim si sa ne bucuram de inceputul unei noi zi de curs.De weekend-uri nu mai are rost sa vorbim ... de fiecare data fiind parca interminabil. Abia asteptam sa ajungem la scoala sa ne povestim cum am petrecut weekend-ul.
Timpul a trecut , si problemele discutate au devenit mult mai personale ... prietenia dintre noi devenind mai cordiala decat la inceput.Am ajuns in final sa ne povestim multe lucruri ... si sa avem grija unul de altul .Nici ea nu stie dar ... o consider ca surioara pe care mi-am dorit-o inainte de-a se naste fratele meu .
Acum scriu la sfarsitul unei zile de examen ... examen care a facut-o pe ea sa sufere putin.Imi pare bine ca am fost acolo pentru ea , si ca am putut sa ii ofer un umar pe care sa planga atunci cand viata a nedreptatit-o , dar pe dealta parte imi pare rau ca nu am putut sa fac mai mult ... sincer m-as arunca in foc pentru prietenia noastra!!!
E timpul sa ne luam la revedere ! Dar eu stiu si simt ca aceasta prietenie va rupe barierele timpului si BETHU va ramane aceeasi si azi ... si maine... si peste un milion de ani !!! LOVE YOU BET!!!
